Iubiţi canibali
Nu vă uitaţi precum lupii
La omul
Care întreabă de un loc liber
În compartimentul de tren
Înţelegeţi că
Alţi oameni au şi ei
Două picioare şi şezut
Iubiţi canibali
Aşteptaţi o clipă
Nu-i călcaţi în picioare pe cei slabi
Nu roadeţi cu dinţii
Înţelegeţi că
Oamenii sînt mulţi vor mai fi încă
Deci daţi-vă un pic la o parte
Cedaţi
Iubiţi canibali
nu veţi cumpăra toate
Lumînările şireturile şi macaroanele
Nu vorbiţi întorşi cu spatele:
Eu mie al meu a mea
Stomacul meu părul meu
Amprenta mea pantalonii mei
Soţia mea copiii mei părerea mea
Iubiţi canibali
Să nu ne mîncăm Bine
Căci nu vom învia
Întru adevăr
vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz