Vrusesem să descriu
căderea frunzelor
într-un parc din sud
cinci lebede albe
alunecând pe oglinda de apă
împâclită
vrusesem să pictez
negrele crizanteme
oxidate de brumă
lumina pe buzele
unei tinere fete
ce trece
visasem la poeţii
din tărâmul de Mijloc
ce stăpâneau arta
de a scrie opere desăvârşite
ei s-au stins
dar lumina poemelor lor
ajunge până la mine
după o mie de ani
o frunză tocmai a căzut pe pământ
şi am înţeles
tablourile care plâng
tăcerea muzicii
misterul poeziei mutilate
reîntors acasă
mâna mea a-nceput să scrie
un poem
surdo-mut
care a vrut să existe
să vadă lumina zilei
dar eu nu doresc să îl scriu
aştept să înceteze încetul cu încetul
să mai respire.
traducere de Claudiu Komartin
vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.