Tâlhar de inimi slabe, pierdut de-al meu suspin,
Îți cheamă depărtarea tot sufletul sprințar...
Te du, dar ia și dorul, să nu mi-l mai ceri iar,
Vedea-te-aș, peste vremuri, de dragoste străin!
Zorește-n zări albastre galop de armăsar,
Cum vântul își gonește furtuna prin senin,
Să ai culcuș sub stele, dar fi-ți-ar somnul chin,
Cu patima sub cușmă și-alean la brăcinar!
Poveri să-ți fie ochi-mi, ce-au plâns dureri căprui
Când, printre gene sure, îți îndreptai mereu
Priviri alunecoase spre ochii orișicui!
Tâlhar de inimi slabe, cu zâmbetul de zeu,
Să ai cărări prin lume, dar soarta prinsă-n cui,
Când vei purta în minte, aievea, chipul meu!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.