Tânărul orb
Cântându-și iubirea
Tânărul orb
răzimat de Zidul cetății Clujului
la fel de frumos precum
Zidul plângerii
ce ridică la cer Ierusalimul
Vocea lui venind parcă
din copilăria umanității
un strigăt de candoare
coborând în sufletul meu
făcându-mă una cu el
Un curcubeu cu nuanțe
de o intensitate suprafirească
proiectează pe cerul lumii
pierdută pe străzile înguste ale pietonalei
cu decoruri umane trecând fiecare
prin plictisul cotidian al indiferenței
siluete tinere venind fantomatic
dintr-o poveste care nu pare să fie a lor
Nici urmele vreunui zeu
nici bătăile de aripă ale
vreunui heruvim
Doar cântecul copleșit de iubire
al tânărului orb
vezi mai multe poezii de: poezia