haide Dora haide mă
îndemna mama uite
razele astea mult prea albe
mâinile tale găurite
trupul tău alunecând perfect
razant
cât de singură mă simţi mamă
tu nu
ai să îmi mai povesteşti nimic?
,,de ce ai fost atât de
neînduplecat cu noi
doamne,, viețile tale
de mine străine
încă
netrăite şi ochiul bolnav al mătușii
pironit dincolo
de sârma ruginită
nucul din poartă reînviat
în brațele tale durerea pădurii
mireasma salcâmilor
tineri ooo câtă frumusețe
câtă doamne în suflete betege
în crestele astea fragile
copiii mei
neAlții
aiurea
copiii mei
zdrobiții
sfârtecați sub coapsa muntelui
ce parcă strigă
cu mâinile la gură
!gata
gata
să mă năruiască.
vezi mai multe poezii de: dorina neculce
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mirimirela, multumesc pentru semnul lecturii! cu drag
dorina neculce (autor)
joi, 16 iulie 2015
Atât de sensibilă încât mi e teamă, lăsându ți un semn,să nu o maculez... cu empatie, Dorina. Drag
mirimirela
marți, 14 iulie 2015
cristi, iti multumesc pentru popas si lectura! :)
dorina neculce (autor)
luni, 13 iulie 2015
Ma bucura aceasta postare. Multa inspiratie pe viitor Dorina
cristi
luni, 13 iulie 2015
ma bucur daca ti-a placut, gabriela!
dorina neculce (autor)
luni, 13 iulie 2015
plina de sentiment si emotie aceasta postare. felicitari
gabriela
luni, 13 iulie 2015