Iulie
mai cald decât elixirul mării
roșu și nisipos
în asfințit.
Largul și hăul nasc tăcute un munte
grozăvie de piatră
care decorează văzduhul
cu foșnetul grădinii lui Dumnezeu.
Îi stă pe-o sprânceană Taormina
orașul dens și roz
plutire deasupra istoriei
cu capul în nori.
A adunat toate bogățiile lumii
de la facerea pământului
de la facerea gândului către cer
cu zbuciumul giganticei șerpuiri
prin soare și vânt.
O cumințenie cenușie de stâncă
și-o îngâmfare verde de leandri și cactuși
îl transformă-ntr-o spaimă
zidurile topite-n rodul de aur al cerului
îl împing în spectacolul
ce strigă timpului:
avanti!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.