Tărâmul îngheţat şi o vioară.
Peste zile în gerar, printre razele de soare,
pe albastrul de cleștar, o vioară în cântare,
se aude cum strecoară, cu arcuşu-i fermecat,
cântec despre taina vieții pe tărâmul înghetat.
Ucigaș plătit e gerul, de-un malefic demiurg,
când vioara se aude-n cântecele care curg,
până corzile, pe rând, amuțesc înfrigurate
și sunetele de vioară, mor, de iarnă înghețate.
dar, rămân ca un ecou sunetele de vioară
care cântă taina vieții pe tărâmul înghețat,
până când, de sub zăpadă, un ghiocel înfrigurat,
răzbește prin gerul iernii, în sunet de primăvară!
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.