Încă o nenorocire
Taras Şevcenko, 1814-1861
O, Doamne, Dumnezeule, încă o nenorocire!
Şi era-n ţară atâta pace, fericire;
Lanţul care ne ţinea neamul în robie
Ne strângea prea dureros, gata să se rupă;
Şi, deodată, sângele a început
Să curgă iarăşi. Ca nişte câini râvnind după
Untul nostru, călăii
Sunt din nou la gâtul nostru
Trad Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Taras Șevcenko
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.