Tardiv
O văd zilnic, pe fereastră
De cateva duzini de ani
Dar e la fel de frumoasă
Ca în acea zi când o văzui
Și inima mi-a stat locului!
Are acum privirea tristă
Își mai ascunde o lacrimă
În a ei parfumată batistă
Probabil că suferă tăcută
După tinerețea pierdută!
Azi a fost cald și a plouat
Lipit de fereastră, am stat
Așteptând ca să o văd iară
În după-masa de primăvară
Pentru a nu știu câta oară!
E prima dată când nu apare
Simt ceva apăsător ce doare
Norii pleacă, soarele apare
Ce s-a întâmplat cu ea oare
De ce nu pășește pe cărare?
Noaptea trecu, fu cumplită
Mii de gânduri clipă de clipă
Îmi frământau inima friptă
Eram gelos pe cel nevăzut
Care probabil o va fi iubit!
Am rămas lângă fereastră
Să o văd și stau de strajă
De atâția ani nu i-am vorbit
Eram un admirator timid
Care avea vise doar privind!
În dimineața asta am jurat
O voi aborda zicând-ui franc
Că o ador și că tare aș vrea
Să accepte o roșiatică lalea
Și mai apoi dragostea mea!
Plin de curaj am și pornit
Repetai ce aveam de rostit
Ajuns la ea, văzui un dric
În sicriu era trupul acelei
Mai dragi mie dintre femei!
Laleaua roșie parcă plângea
La fel ca zdrobita inima mea
Acum în ultimele triste clipe
Putui, să-i șoptesc cuvinte
Tardiv e tot de acum înainte!
Jan B. - Oradea Mare - 16.mai.2023
vezi mai multe poezii de: Jan B.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Tardivă este încercarea
De a călca cu valul, marea....
Ina M.
luni, 05 iunie 2023