Vezi varianta desktop a site-ului
Tu mă-mpingi în prăpastia poeziei Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers
Înfiora-voi frunza reavănă din plopi, Și loc voi face soarelui prin ochiuri; Priviți aceste născociri de vânt, miopi Ce veșnic căutați străine jocuri!
Trandafirii mijesc Mici boboci printre frunze, Ce abia se zăresc, Parcă vrând să se scuze
Tardiv O văd zilnic, pe fereastră De cateva duzini de ani
Curg paznicii nopții, mistere și-atracții, Coboară din sfere, divine vibrații, Îmi împletește luna o zeghe de-argint Ce aripile-mi leagă cu plăsmuiri ce mint.
Caută- mă în liliac Poate o să îți fiu pe plac... Miroase florile.... Divin! Parfumul lor e și un chin
Erai mică și sfioasă Te pierdeai în ochii mei Și văzând ce mult mă vrei Te-am luat cu mine acasă.
Cînd ciripitul vrăbiuțelor Îl auzi mereu, El este un dar mare! Lăsat de Dumnezeu.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2023 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.