A plâns doar o lacrimă cerul
Pe dalele vechiului burg,
dar ea îmi purta giuvaerul
din toamna-n culori de amurg
Era ca o raclă închisă,
ca un prețios chihlimbar,
purtând o ființă promisă
chiar mie să-mi vină în dar.
Am prins-o în brațe flămânde
și crusta din juru-i am spart
cu zbateri de suflet crescânde
în grija de cer s-o despart.
Eu sunt pentru ea libertate
și liniște-n anii ce curg
spre țărmul acela ce poate
da toamnei culori de amurg.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.