Cel care tace - Tassos Leivaditis
Adăugat de: Adina Speranta

Amurgul are întotdeauna tristețea
unei nesfârșite despărțiri.
Și eu am locuit în camere închiriate,
cu scări întunecate
care duc
nu se știe unde...

Cu proprietare de vărstă mijlocie
care refuză
plâng puțin,
apoi se retrag
și a doua zi dimineață
aerisesc casa
de acele suspine adânci...

În paturile vechi,
cu mănere la toate cele patru colțuri,
s-au întins și au visat
mulți trecători prin lumea aceasta
și apoi au adormit
dulci și neștiutori
ca morții din vechile cimitire.

Dar tu taci.
De ce nu vorbești?
Spune-mi!
De ce am venit aici?
De unde am venit?
Și aceste hieroglife ale ploii pe pământ...
Ce vor să spună?

Oh, dacă ai fi putut să le citești...
Totul s-ar fi schimbat.

Când, în sfârșit, după ani, m-am întors...
am găsit aceleași drumuri pustii,
aceeași tutungerie în colț...

Și întregul necunoscut
de la ora înserării.

traducere Adina Velcea


Αὐτὸς ποὺ σωπαίνει

Τὸ σούρουπο ἔχει πάντα τὴ θλίψη
ἑνὸς ἀτέλειωτου χωρισμοῦ
Κι ἐγὼ ἔζησα σὲ νοικιασμένα δωμάτια
μὲ τὶς σκοτεινὲς σκάλες τους
ποὺ ὁδηγοῦνε
ἄγνωστο ποῦ…

Μὲ τὶς μεσόκοπες σπιτονοικοκυρὲς
ποὺ ἀρνοῦνται
κλαῖνε λίγο
κι ὕστερα ἐνδίδουν
καὶ τ᾿ ἄλλο πρωί,
ἀερίζουν τὸ σπίτι
ἀπ᾿ τοὺς μεγάλους στεναγμούς…

Στὰ παλαιικὰ κρεβάτια
μὲ τὰ πόμολα στὶς τέσσερις ἄκρες
πλάγιασαν κι ὀνειρεύτηκαν
πολλοὶ περαστικοὶ αὐτοῦ τοῦ κόσμου
κι ὕστερα ἀποκοιμήθηκαν
γλυκεῖς κι ἀπληροφόρητοι
σὰν τοὺς νεκροὺς στὰ παλιὰ κοιμητήρια

Ὅμως ἐσὺ σωπαίνεις…
Γιατί δὲ μιλᾷς;
Πές μου!
Γιατί ἤρθαμε ἐδῶ;
Ἀπὸ ποῦ ἤρθαμε;
Κι αὐτὰ τὰ ἱερογλυφικὰ τῆς βροχῆς πάνω στὸ χῶμα;
Τί θέλουν νὰ ποῦν;

Ὤ, ἂν μποροῦσες νὰ τὰ διαβάσεις!!!
Ὅλα θὰ ἄλλαζαν…

Ὅταν τέλος, ὕστερα ἀπὸ χρόνια ξαναγύρισα…
δὲ βρῆκα παρὰ τοὺς ἴδιους ἔρημους δρόμους,
τὸ ἴδιο καπνοπωλεῖο στὴ γωνιά…

Κι ὁλόκληρο τὸ ἄγνωστο
τὴν ὥρα ποὺ βραδιάζει…

Τάσος Λειβαδίτης



vezi mai multe poezii de: Tassos Leivaditis




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.