Și iată-ne aici,
fără bagaje,
dar cu o lună atât de frumoasă!
Am visat la o lume mai bună.
Biată umanitate, nu ai putut
nici măcar încă un capitol să scrii.
Ca o scândură dintr-o epavă tristă
navighează vechiul nostru continent.
Cât de frumos miroase pământul seara!
Bineînțeles că i-au plăcut
idealurile umanității,
dar păsările
au zburat mai departe.
O lume fără inimă, dură,
care niciodată nu a deschis o umbrelă
deasupra unui copac atunci când plouă.
Cât de frumos miroase pământul seara!
Mai târziu, au descoperit busola
ca să moară în altă parte,
au descoperit lăcomia
ca să rămână morți pentru totdeauna.
Dar pe măsură ce se înserează,
undeva, un flaut
sau o stea pledează
pentru întreaga umanitate.
Cât de frumos miroase pământul seara!
În timp ce stau în camera mea,
îmi vin, pe neașteptate, idei strălucitoare.
Port sacoul tatălui meu
și astfel suntem doi,
iar dacă vreodată m-au auzit lătrând
a fost pentru a crea
un aer de libertate în cameră.
Cât de frumos miroase pământul seara!
Cândva, într-o zi vom face dreptate
cu o stea sau o iasomie,
ca un cântec care când plouă
e de partea celor săraci.
Cât de frumos miroase pământul seara!
Dă-mi mâna...
Dă-mi mâna ta.
traducere Adina V.
vezi mai multe poezii de: Tassos Leivaditis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru apreciere, domnule Dincă :)
Referitor la pasajul cu umbrela deschisă asupra copacului, exact asta a scris autorul. Poezia are două coordonate, umanitatea și natura. Văd acea umbrelă deschisă asupra copacului ca pe un gest de protecție așteptat.
Cu drag! Bucuroasă de reîntâlnire :)
Adina Speranta
marți, 31 mai 2022
E frumoasă poezia și ați tradus-o frumos. Felicitări!
Ca să glumesc puțin, mă gândeam totuși că pe copaci nu-i deranjază deloc ploaia, deci n-au nevoie de umbrelă. Dimpotrivă, au nevoie de ploaie, de apă.
Toate cele bune,
Petru Dincă
luni, 23 mai 2022