te-am aşteptat să vii aseară
să-mi umpli gândurile mele
priveam cum iarna
ninge trist afară
punând în calea ta
un alb covor
de neatinse stele
şi-am fi plecat
pe pârtiile moi
strivind sub pasul nostru
neînceputele zăpezi
şi viscolul ar fi suflat
printre nămeţi
să nu rămână urme înapoi...
vezi mai multe poezii de: george ionita