poate mult prea rotund
pentru ascuţişul
trecutului meu
dar în cercul imens
în care te-am închis
egoist
te-ai izbit sângerând
în fiecare zi
de triunghiurile
nestatorniciei mele
concentrice
când toată ai fost
doar o rană
am deschis
cercul meu perfect
iar tu ai căzut
printre două linii
paralele spre infinit
poate
mâine
poimaine
cândva
cineva contemporan
cu geometria inimii
mă va ajuta să repet
examenul unei iubiri 3,14
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc
paparuz (autor)
miercuri, 19 august 2015
Versuri ce ajung la inima cititorului.
adina.e
miercuri, 19 august 2015
Foarte interesant, generator de sensuri...
andreionthepoetry
miercuri, 19 august 2015
Am citit cu placere versurile tale, te felicit
sorin
marți, 18 august 2015