de ce mi-ai pus pe
umerii plăpânzi de copil
toate durerile tale?
mi te-ai destăinuit
și ai lăsat greutatea
lor să mă îndoaie.
am devenit diformă.
cocoșată sufletește
mimând verticalitatea.
doare al naibii de tare
dar ai îmbătrânit și
te-ar durea și pe tine.
nefericirea,
gândurile,
nevoia de căldură,
visele neîmplinite,
aripile tăiate,
râsul interzis.
mai pot continua
cu sufletul intrat
în comă?
a căzut într-un
hău adâncit
de nepăsare.
te-aș întreba
de ce?
dar n-ai putea
să răspunzi.
ți-aș amărî inutil
bătrânețea.
vezi mai multe poezii de: Mariana Tasente
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos Mirela! :)
Mariana Tasente (autor)
luni, 10 august 2015
Și totuși, există leac pentru sufletul în comă. Iubirea pe care o dăruiești necondiționat. Mi a plăcut poezia ta .
mirimirela
duminică, 09 august 2015
Mulțumesc frumos! :)
Mariana Tasente (autor)
duminică, 09 august 2015
Frumos , tare frumos. Nu amarati batranetea nimanui daca daruiti atata caldura sufleteasca!
stomff
sâmbătă, 08 august 2015