Îmi place să cred că sunt un simplu actor anonim pe marea scenă a vieții. Scriu doar atunci când cuvintele vin și se așează cuminți în ordinea pe care le-o stabilește sufletul meu.
Aprinde o lumânare, te rog!
Roagă-te și lasă-mă să dorm un pic
Cât să încalec pe-un inorog
S-ating eternitatea cu degetul mic.
M-a chemat aseară luna.
-Vino! îmi șoptea întruna.
Să te-mbrac într-o lumină
misterioasă, divină.
Ridică-ți privirea femeie
și uită-te cu încredere spre visele tale
lasă amintirile să doarmă
acolo unde le-ai închis pe veci
E-atâta frumusețe , Doamne,
și noi suntem atât de orbi!
E-atâta muzică în aer și noi
suntem atât de surzi!
Resetează-mă, Doamne,
schimbă-mi parola și
ține hackerii departe de
locul unde-mi stă sufletul,
Plutește în aer atâta magie
Ceva o să se întâmple, ea știe
Întinsă pe iarba proaspăt cosită
Cu pletele-i moi pe umerii goi
Dacă nu-mi dai liniștea
Fă-mă, Doamne, praf de stea
Fă-mă vis, fă-mă lumină
Fă-mă-o mare lină, lină
Ziua deal și noaptea munte
Te-a lăsat fără cuvinte.
Îi vorbești, nu știi de-ascultă
Îl privești, nu se încruntă
Cum să umbli
atât de dezgolită
când încă mai
roșești ca o
Pierdută printre virgule
nu știe să pună punct
Odată nu a fost doar
o dată și un mare semn