Te-aștept la hotarul dintre-,,a fi" și-,,a nu fi",
Cu flori pe cămașă și-n sân cu căpșune,
Iar buza mea moale pe frunte îți pune
Și negrul din noapte, și albul din zi.
Tu prinde-mi în palme, cu foc, mijlocelul,
Ca șarpele urcă pe trupu-mi strânsoarea,
În iarbă să cadă, pe loc, cingătoarea,
Privește pământul, iar eu numai cerul!
Sub caldele cețuri, ce cad dimineața,
În zori să-și adune parfumul trifoiul,
Cu murmure, tainic, răsune zăvoiul,
În strânsele brațe să-ți țin toată viața.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.