Mi-a fost atât de dor,amar de vreme
Erai un om cum rar am întâlnit
Mi-am spus atunci:"băiete,nu te teme"
Tu pentru mândra asta ești "iubit"
Eram de ochii-aceia fermecat,pierdut
În brațe ce-mi serveau ca lănțișor
Gândeam:cam cât noroc să fi avut
Să mă iubească atât un puișor?
Eu,tu,îmbrățișați,o ținere de mână
Era un cadru parcă dezlipit din stele
Aveam pentru o clipă o fărâmă
De Rai,acolo-n așternuturile mele
Și gura ta mă săruta cu-atâta foc
Credeam că-n pasiune m-oi topi
Frumoasă și subțire la mijloc
M-ai învățat ce-nseamnă a iubi!
Te povestesc acum oricărui cititor
Mai dulce ca oricare-ai fost
În brațe ce-mi serveau ca lănțișor
Am regăsit tot ce-i frumos!
Te povestesc,oricui ar vrea să știe
Cum e să fii iubit ca nimeni altul
Să-ți fie orice sărutare-o poezie
Te povestesc,c-așa mi-e aluatul!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.