Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăşi.
Cioara, deşirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.
A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ţine sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a căţărat,
Iar la sfârşit, la o lungime de braţ, a întâlnit spaima.
Sub şoc, a închis ochii, refuzând să vadă.
Cu toată forţa, a izbit. A simţit lovitura.
Îngrozită, s-a prăbuşit.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Ted Hughes
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.