" Ei, bine, " a zis Cioara, " Cu ce începem?"
Dumnezeu, obosit după crearea lumii, sforăia.
" Care e calea?" a zis Cioara, "Încotro o apucăm prima oară?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
"Hai, " a zis Cioara, " Haide să discutăm această situaţie."
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, o carcasă uriaşă.
Cioara a smuls o bucată mare şi a înghiţit-o.
" Oare acest cifru se va releva prin digestie pe el însuşi
Auzului, detaşat de înţelegere?"
(Asta a fost prima glumă.)
Însă, deodată, s-a simţit mult mai puternică.
Cioara, hierofantul, înfoiată, impenetrabilă.
Pe jumătate iluminată. Mută.
( Îngrozită.)
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Ted Hughes
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.