Mă dor cicatricile trecutului;
Îmi suturează fiecare valvă a inimii,
A cărei veche armură a început a rugini.
Îmi atârnă grele aripile însângerate
Trăgând după ele coastele înșurubate
De cutia plină de praf a chintesenței respirate.
Tălpile mi se topesc și apoi se-ncheagă
In tăciuni de aspru dor
De pe vremuri când eram o simplă culoare.
Mă prăbușesc sub tembela gravitație
A iubirii plăpânde ce demult îmi era izvor
Și acum ies din decor...
vezi mai multe poezii de: Kitty
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.