Trezirea - Theodore Roethke
Mă trezesc ca s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Îmi simt soarta-n tot ce nu mă înspăimântă.
Mergând, eu învăţ unde trebuie să-ajung.
Gândim prin simţuri – sunt tot ce avem mai scump.
Fiinţa-mi dansează între urechea dreaptă şi cea stângă.
Mă trezesc ca s-adorm, iar somnul nu-l alung.
Dintre cei de aici, tu care eşti, uşoară ca un fulg?
Binecuvântez ţărâna! Şi calc lin pe ea, e sfântă,
Şi, mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.
Pomul stă-n lumină, dar ce-înţelesuri de aici decurg?
Viermii-n sol pe scări spiralate-n sus se avântă;
Mă trezesc ca s-adorm, iar somnul nu-l alung.
Natura înţeleaptă are-un plan profund
Cu noi; inspir al vieţii aer ca planta care nu cuvântă
Şi, fermecat, mergând învăţ unde-o s-ajung.
Aceste vibraţii mă ţin treaz. Trebuie să ştiu ce drum parcurg.
Ceva mereu se-ndepărtează, ceva-i aproape ca o vorbă blândă.
Mă trezesc ca s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Mergând, eu învăţ unde trebuie să-ajung.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Theodore Roethke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.