Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
„Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire...”
Sau „într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încreţind obrajii pârâiaşului de dincolo de drum,
Poposind aici şi-a descărcat povara de parfum,
Aromele de pin…scuturând, indolent şi leneş,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceş”.
https://www.youtube.com/watch?v=NX2FC0tDT4Y
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Thomas Bailey Aldrich
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.