Adunam luceferi ca sa-ti prind in par
Licareau atat de tainic chiar si-n zori...
Pe noptiera de pe pat, elastic roz bombon
Tu respirai profund visand culori.
Iti beai cafeaua dintr-o cana gri
Cu inimioare pe tortita
Iar ochii tai debusolau in mine
Simtiri edenice, trairi marete.
Cand te machiai, atatea pensulite
Le insiruiai pe etajera noastra
Mirosuri multe de cosmetice
Iar tu, cea mai divina fiinta...
As povesti de tine zile-n sir
De tine si de gusturile tale
Erai a mea si te stiam cum nu ma stiu
Orice furtuna ar fi venit, era prea trecatoare...
In fata unui cimitir, suflarea mi se taie
Cu gandul printre trandafiri
Ridic privirea-n zare
Tu intr-o cripta, acoperita
De strat verde si orhidee
Iar eu aici, pierdut si rece
Visand la drumul tau pe cai lactee...
Ajung in casa si imi vin in minte
Zambetul tau si ochisorii
Tablourile noastre sunt zidite
Parfumurile toate neatinse
Si fiecare obiect al tau e o catastrofa
Ca fiecare fir de viata de al tau
Tu nu mai esti, iti canta ingeri
In camera se aud doar plansuri
Iar eu ridic altar din amintiri.
vezi mai multe poezii de: claraz