Se-ntâmplă-un zbor pe creasta-acestei zile,
Ca pe cărări suite către rai,
Umplând albastrul cerului de mai
Cu libertatea aripii fragile.
Tresare lung și spulberă zenitul,
Se arcuiește-n pântec de înalt,
Mai fură-un vânt și face înc-un salt
Acolo unde curge infinitul
Și se preschimbă-n limpede cascadă
A caldei răsuflări de Dumnezeu.
Lipsit de zbor, se-nchide ochiul meu,
Ca printre visuri gândul să îmi cadă.
O arșiță cu-aromă de ciorchine
Incendiază gura cu-nsetări,
Iar la ospățul marilor mirări
Se face fragă inima în mine.
Ce zi e azi? Nici n-are importanță,
Mai mult e vis și mai puțin real...
Din calendar se rupe înc-un val
Și cade, plumb, pe-un taler de balanță.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.