Morții nu se mai întorc niciodată,
dar nici cei vii nu se mai întorc,
devin și ei asemeni celor morți.
Câteodată, îi aducem înapoi în amintire
pentru a-i vedea așa cum au fost
atunci când i-am întâlnit ultima oară,
ca să simțim, fie numai pentru o clipă,
tot ce am trăit împreună cu ei,
să ne asigurăm, mai presus de toate,
că nu i-am omorât noi.
traducere Adina V.
vezi mai multe poezii de: Titos Patrikios