oamnă în violet
Sună tălăngi, amurg violet,
luna pe cer e un tainic sonet.
spirite dacice revarsă lumină,
inima bate cu toamna-n surdină.
Lumina lină, suspină un poet,
trece Bacovia în veşmânt violet.
frunze de aur, un vis răstignit,
nu vei şti vreodată, cât te-am iubit.
Luna pe cer are ochi violeţi,
ceru-i cerneală în dimineţi.
zeii vrăjiţi adunaţi la o tainică cină
spun rugăciuni în stih de lumină.
Plouă cu îngeri un dor violet,
În cerul cu pânze cabriolet.
Tu nu mai vii, te-ai rătăcit,
Amurg violet, un vis răstignit.
vezi mai multe poezii de: Tamara Tomiris Gorincioi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.