Toarta nisipului - Ștefan Doroftei Doimneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

    luni, 25 februarie 2019

Durere şi fulger se-adună-n mânie
Din cerul bolnav curg lacrimi de gheaţă,
Pe suflete caste ce râd a pustie
Fărăme de timp, cu greu se agaţă.

Cu raze pe umeri şi-n suflet lumină
Te văd coborând pe trepte de lume.
Că-n noi nu e vară tu n-ai nici o vină,
Ea este-n eter, spre ierni să ne-ndrume.

Că florile-s moarte şi toamna şi iarna,
Că ploaia şi frigul se-adună în noi,
Aşa vrea infernul când pune lucarna
La podul din ger unde stăm amândoi.

Purcedem spre moarte c-aşa ne e soarta
Cu traista-n clepsidra ce-şi vede de drum,
Pierdut-am prin viaţă, nisipului toarta
Şi timpul se stinge şi totul e fum.



vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.