Moartea e numai o raniţă pe care-o depun
la capătul drumului,
o umbră cenuşiu-plumburie,
ce se topeşte-n lumină.
Moartea e numai plugul
ce răstoarnă pământul vietii,
pâinea tare de secară
ce ne *ăţă dinţii.
Moartea e doar un fugar
care-o ia înainte,
un dezertor
ce ne încredinţează parola
Moartea e doar un gard de mărăcini,
în jurul unor flori de lumină:
podoaba întunecată ce ne-ngăduie
să intrăm la serbare.
vezi mai multe poezii de: Tomas Tranströmer
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Hihihi... Dănuța, îți închipui că nu degeaba a luat Nobelul... are vână... Mă bucur că te-a prins... Și eu am mai descoperit niște poeți uluitori, pe care nu-i știam....
Cu drag.
Gerra Orivera
duminică, 31 iulie 2016
Moartea e doar un gard de mărăcini,
în jurul unor flori de lumină:
podoaba întunecată ce ne-ngăduie
să intrăm la serbare.....wow..ce mi-a fost dat sa citesc !!
acum l-am descoperit...
superb..multumesc,Gerra!
cu drag,
danab
duminică, 31 iulie 2016