Moartea e numai o raniţă pe care-o depun
la capătul drumului,
o umbră cenuşiu-plumburie,
ce se topeşte-n lumină.
Moartea e numai plugul
ce răstoarnă pământul vietii,
pâinea tare de secară
ce ne *ăţă dinţii.
Moartea e doar un fugar
care-o ia înainte,
un dezertor
ce ne încredinţează parola
Moartea e doar un gard de mărăcini,
în jurul unor flori de lumină:
podoaba întunecată ce ne-ngăduie
să intrăm la serbare.
vezi mai multe poezii de: Tomas Tranströmer