Trăiam ca să te văd.
Ca o oază de argint
Inima-mi lăsai tânjind
În al patimii prăpăd.
O floare tandră ne veghea
În miez de vară,dar și în vreme rea;
Ea cu petala-i fină argintu-ți săruta
Universul renăștea lumină, Dumnezeu se revărsa.
Se întâmplă astăzi uneori să ne vedem mai rar,
Se intamplă vara uneori să stau tânjind și singur doar-
De ce ?- al meu suflet ostenit
de iubire mistuit
Astăzi l-ai lăsat hoinar.
Nimic nu e ce-a fost atunci
Si altele-mi sunt nopți acum;
Roiesc doar fluturi pe-al tău drum,
În timp ce eu mâhnit apun.
În cautarea de comori
Un suflet palid și onest
Pierdutu-s-a-n al tău arest
Vrăjit de-ai ochilor tăi sori.
Veseli sori ce ei s-au dus,
Azi ninsori și-un vis distrus;
Patimi vii ce le credeam
Porți de rai, acum un gram.
Un gram de iluzii deșerte
Ce din timpurile de demult
Evitat-au al lor strălucit tumult
Sufletele înțelepte.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.