Să ne-aşezăm aici aproape de trecut,
Vreau să-ţi citesc sfinte rânduri deopotrivă
Cu vorbele mele, cu sufletul meu prea tăcut,
Cu totul ce simplu în piept am avut.
Inima mea pot să ţi-o spun,
Ce-a fost mai sincer şi ce-a fost mai bun
Mi-am strâns din gânduri şi din depărtare
Precum apusul când pe iazuri moare,
Precum nespusul zvon de întristare.
Şi-acolo unde-ncepe „Te iubesc“
Am încercat alt vers şi-am suferit
Şi n-am aflat cuvânt mai nimerit
Să-ţi spună pe deplin cât te iubesc.
Sfârşitul însă căutat nu-ţi pară;
Vag pâlpâit de albăstrie pară
Aşa sfârşi orice durere mare,
Chin umilit în vie destrămare,
Gest ce-a voit să fie o chemare,
Plâns rătăcit de necuprinsă mare...“.
vezi mai multe poezii de: Traian Chelariu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.