Am rătăcit pe multe drumuri
Şi-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: „fericire”.
Dar n-am găsit-o nicăirea —
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată şi-un băiat
Se sărutau soptindu-şi şoapte
Cu glasul îngânat.
Şi când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: „O, tu, iubito;
Eşti fericirea mea!”
Am tresărit... Şi-n clipa-aceia,
C-o repede privire,
M-am şi întors să văd cum este
Visata fericire?...
Era o fată cum sunt multe
Prin sate şi oraşe:
Cu ochii mari, cu sânuri albe,
Cu buze drăgălaşe...
...............................
...............................
Şi eu am rătăcit o viaţă,
Pribeag, ca vai de mine, —
Când drumurile pretutindeni
De „fericiri”, sunt pline!...
vezi mai multe poezii de: Traian Demetrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.