- Ești atât de palid..
i-a șoptit, melancolică,
ziua
- Cât de frumos strălucești !
s-a entuziasmat
noaptea
trimițându-i un zâmbet
prin colțul gurii de lună
“ Ce parfumat…”
a gândit
zefirul
legănându-i parfumul.
Iar tu
i-ai trimis sărutul tălpii goale,
înfiorându-l.
Ai văzut ?
Nici măcar nu te-a rănit
în spinii lui
Doar petalele sale albe
s-au scuturat
ca aripile fluturilor
în agonie.
vezi mai multe poezii de: mirimirela