Transfigurare - Marin Mihalache
Poezie adăugată de: marin.mihalache

    duminică, 06 august 2023

Se’nvârt ameţitoare, nestăvilite clipe
Cu îngerii din ceruri ’ntrecându-se în zbor
Să aducă slava sfântă şi harul pe aripe
Să se preschimbe Domnul pe muntele Tabor.

Se-aude mai aproape profundă rezonanţa
Și vocea lui Lui cea sfântă vestind peste vecii
Și aducând pe lume la vii şi morţi speranţa
Că nu se vor mai pierde de-acum prin inerţii.

Și slavă luminării, schimbării Lui la faţă
De-acum prin bezna oarbă încep să mă preschimb
El a deschis o Cale ce duce către viaţă
El m-a scăpat de moarte, m-a izbăvit de timp.

La ceasul rugăciunii la El mă reîntorc
Iertat de prihănire, ca îngerul curat
Luminile din ceruri cămaşă nouă-mi torc
Și sunt ca niciodată un om transfigurat.

Păcatul nu m-atinge şi vina-i mai uşoară
Și zburd de bucurie prin raiul plin de sfinţi
Lumina Lui divină cu pace mă-nconjoară
Și sângele mi-e altul, nu-i parcă din părinţi.

Și vorba parcă-i alta, prietenii se miră
Cuvântul de pe buze se trage din Cuvânt
În trupul meu de-acuma e Duhul ce respiră
Și cugetul iubirii îmi ţine loc de gând.

În toate este mielul acel ce mă lumină
Eu neschimbat la fire sunt umbră pe pământ
Dar El îşi toarnă harul în trupul meu de tină
De pe Tabor spre mine lumină pogorând.

Durerea se retrage ca neaua pe câmpie
Când soarele aruncă deasupra-i lănci de foc
Și curge sub troiene izvor de apă vie
Și celor ce li-e sete se-opresc o clipă-n loc.

Se’nvârt ametitoare şi neoprite hore
E parcă-o veşnicie de când nu sunt în timp
Plutesc înspre lumină străfulgerând în ore
Și eu ca niciodată de-acuma mă preschimb.



vezi mai multe poezii de: marin.mihalache




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.