Trecută-i libertatea iar noi trăim cu teamă
Și ochii-s două umbre ce se revăd în zbor.
În sufletu-mi fierbinte port lacrima de mamă,
Iar noaptea-mi e ulciorul cu care sting un dor.
Deschid oblonul minții să fac lumină-n casă —
Atâtea nopți sihastre din trup m-au alungat.
Pe umeri port momentul cu ce-am avut pe masă,
Când patimile vieții în sclav m-au transformat!
Nu-mi las înstrăinarea să-mi suflece pocalul,
Ce-n palma șlefuită pe răni s-a așezat.
Durerea sufletească s-a stins la fel ca valul,
În stâncile uitate de-un țărm nevindecat.
Port azi vinovăția că mâine-mi plec obrazul,
Sub unghiile-mi rupte găsesc pământ străin...
M-oi lepăda de visul cu care-am stins macazul
Și voi uita de mine: - Ce sunt. De unde vin?
Trecută-i libertatea și-s condamnat pe viață,
Să port căluș sub masca ce-a devenit de gheață!
Georgian Ionut Zamfira 06.08.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.