Trezirea - dorurot
Poezie adăugată de: dorurot

    duminică, 12 mai 2024

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur amăgirea din zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
În ziua cu pisc și vâltori.


O filă a vieții surâde
Timidă prin colțul de geam,
Să n-o știu, cu sete mă frânge
De sânu-ți cu ochi de mărgean...

De-i zi fără poale de ceață,
Tu „uită” pe geamuri, perdeaua,
C-un zâmbet strecoară-mi dulceață,
În drogul amar ce-i cafeaua.

Visat-am un înger ce lacrimi
Vărsa pentr-un suflet pierdut,
Din „Cartea vieții” prin patimi
N-accept să fiu decăzut.

De-aceea iubito, mi-amână
Trezirea, ce-mi naște despoți,
Recheamă visarea-mi divină,
Înduplecă-mi somnul, că poți!

Pe zboru-mi vechi lanțuri răsună,
Minciuni leagă fricile-n snop,
Noroc cu fântâna din lună,
Sub soarele tot mai miop!...



vezi mai multe poezii de: dorurot




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.