Trezit de sunetul mieros al unui tren ce s-a întors acasă
Suspin puțin și lăcrimez că singur stau acuma iar la masă
Iar tu măicuță știu că azi te rogi să-mi fie-n viață 'ntotdeauna bine
Să mă întorc din drumul meu cândva, acasă, că ți-e tare dor de mine
Și tot privesc nepăsător la gara ruginită și uitată
Și mă întreb de-a existat cândva un tren ce n-a plecat din gară niciodată
Atâtea gânduri supte de-adevăr îmi spulbera iubirea mea de viață
Și caut leac în sticla cu alcool, că drumul vieții-i afundat în ceață
Accelerez cu ochii adormiți spre zarea care ne-a distrus cândva trecutul
Și lăcrimez știind că Într-o zi, vom reveni să ne revendicăm pământul
Dar uneori plătim atât de mult căci timpul își arată-al sau cuvânt
Întorși acasă vom descoperi, ruinele și mama în mormânt.
E-o noua zi și ochii-mi adormiți cerșesc acum iertare
În trupul nostru stă ascuns un vis, dar visul meu e tânăr și mă doare
Voi înceta să caut adăpost în zarea plină de-amintiri corupte
Și-am să mă-ntorc acolo unde-am fost, al timpului copil cu visuri multe!
Georgian Ionut Zamfira 13.06.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
!
narcispurice
duminică, 13 iunie 2021