Trezită-s din visare... - aspiranta
Poezie adăugată de: aspiranta

    luni, 12 septembrie 2016

Trezită-s din visare...




Dispare iute ora şi ziua-i tot mai mică,
Iar soarele aţipeşte, părând că-i obosit,
Din umezeala văii un abur se ridică,
Apoi dispare-n zare, de vânturi risipit.
Trezită-s din visare de-o ramură la geam
Pe care o rândunică a poposit o clipă,
Aud singura frunză- „Ca mamă îţi eram,
Te-adăposteam în noapte, ferind a ta aripă.”
„O, frunză, biată frunză, îi spuse rândunica,
Curând vei fi alături de iarba cea uscată,
Te-aşteaptă de-adăpost, broscuţa şi furnica
Să le fereşti de brumă şi apa îngheţată.”

Tresare biata frunză, se uită-n jur cu jale,
Căci ale ei surate deja sunt gros covor,
Ar vrea cumva să scape de ploaia în rafale
Şi poate rândunica să-i fie de-ajutor.
Dar când să îi vorbească, n-o mai zări alături,
Ci sus pe bolta tristă, în zbor neabătut,
Oftă privind cu jind la păsările-n stoluri
Şi-al ei suspin ajunse doar un ecou tăcut.
Când vântul fără milă pe suflu o atinse
Se legănă învinsă, plutind pe ultim drum,
Lumina din nervuri încet, încet se stinse
Şi ea se aşeză, să dormă-n veci de-acum.



vezi mai multe poezii de: aspiranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc mult sanda, te mai astept sa-mi citesti versul!
aspiranta (autor)
marți, 27 septembrie 2016


Cu iertare sa-mi fie raspunsul meu tardiv, multumesc din suflet,stefan doroftei doimaneanu!
aspiranta (autor)
marți, 27 septembrie 2016


Frumos ai transmis mesajul tau in acest poem.
Sanda
miercuri, 14 septembrie 2016


Timpul nu iartă pe nimeni! Toamna cu capriciile ei, aduce şi multă întristare. Versurile tale, deşi
foarte frumoase, au iz de toamnă !
stefan doroftei doimaneanu
marți, 13 septembrie 2016