Tristețea cosmică - Tristan Tzara
Adăugat de: Gerra Orivera

I
In samanta de crini
te-am inmormantat senin
ne-am iubit in clopotnite vechi
anii se distrama
ca dantele vechi.
te caut pretutindeni Doamne
dar tu stii ca-i prea putin
te-am inmormantat in noiembrie
cand se duceau scolaritele la pranz
n-au stiut ca erai in caruta
ca ar fi plans.
cum se rostogolesc stavilarele invinse
a doborat durere in parinti
de hartie, carnea ta batrana
cum sa fie? - galbena si trista
si te-am iubit in vioara buneicuviinti.
toamna si-a latit in tara rana
s-a descheiat incet la sani
si-o sa-si descheie mai departe haina
ca vioara barcii rupta din stapani
o sa-si descheie-n trup de sange carnea
care ma cheama.
ne-am plimbat de-atatea ori pe dig
prin vantul care aduce corabii varuite
si infige in cenusa de plamani carlig
dar digul e cararea melcului
din inima Domnului.
gandurile mele se duc - ca oile la pascut - in nesfarsit
plang in fluier pe campie triste parti de biografie
ma inec in deznadejde de fenomene seismice
si pe strazi alearga vantul ca un caine fugarit.
II
astrologii au intalniri tainuite
intr-una din camarile imparatesti ca fagurele de miere
unde fac viitorului intamplari pregatite
sa talmaceasca dragostea in durere.
III
calul mananca sarpele noptii
gradina si-a pus decoratii de imparat
instelata rochie de mireasa - lasa
sa-ti omor in infinituri, noaptea, carnea credincioasa
nebuna satului cloceste mascarici pentru palat.



vezi mai multe poezii de: Tristan Tzara




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.