Specia umană
Nu poate suporta prea multă realitate.
..............................................
Ecouri de paşi în amintire
De-a lungul cărării pe care n-am mers
Către uşa de la grădina cu trandafiri
Pe care n-am deschis-o niciodată – această reverberaţie
A cuvintelor mele în memoria ta.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: T.S. Eliot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.