Tu, care ştii că te iubesc,
să nu te îndoieşti niciodată de dragostea mea,
indiferent de grotele în care îmi ascund talanţii,
de ploile ce se revarsă bezmetice peste brazda bucuriei,
de florile ce-mi încununează încheieturile viselor, gleznele urcuşului,
indiferent de cortina ce se coboară cu trecut sau viitor peste trup!
Tu, care ştii că te iubesc,
să nu uiţi că zâmbetul tău însorit articulează fiecare sunet,
că locuieşti în mine, nepământean de frumos,
ca într-un templu al minunilor,
cu toate vânturile ce-ţi zguduie fruntea,
cu toate poveştile ce se aştern peste degete,
în pridvorul zorilor, al curcubeului, al înserării!
Tu, care ştii că te iubesc,
să nu te îndoieşti niciodată de dragostea mea,
indiferent de pereche, de dans, de rotire,
de zbor spre pisc sau prăbuşire,
de uimitoarele sincronizări, de risipire!
Tu, care stii că te iubesc,
bucură-te pentru totdeauna,
dincolo de prezenţă, de absenţă,
dincolo de mână, de malul ezitării!
Voi rătăci printre zăpezi, sau pat de flori
şi într-o trecere de respiraţie flămândă,
stiu că-ntr-o zi voi trece în muţenie spre partea stângă,
şi doar iubirea va rămâne în urma mea.
Să nu uiţi, când îţi e pustiu, de ea!
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.