Din nou îmi treci, tu, clipă, pe sub geamuri,
Prin fața mea îți înfiripi minunea,
Așa cum cată, în galopuri, lumea
Un mânz sălbatic, ne-nvățat cu hamuri.
Ador să-ți simt în piept apropierea,
Șăgalnică și mândră nălucire,
Grăbită prin torente de iubire...
Mai dă-mi să beau din palma ta plăcerea,
Să treacă peste floarea gurii mele
Înaripatu-ți vânt primăvăratic,
Așa cum eu ți-oi da din trup jăratic
Sau, dacă vrei, dulceața mea din piele!
Auzi cum crești în mine, ca o sete,
Tu, clipă grea, înveșmântată-n ore,
Tu, vis prin ani, cu voluptăți sonore,
Ce dă năvală-n gânduri, să le-mbete?
Adună-mi viitorul și-l împarte
În cete de fantastice-anotimpuri
Și-apoi rămâi un soare peste timpuri!
De n-ai să poți, gonește mai departe!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.