Te-așteptam la malul mării …
Tu, în razele de-apus,
Lunecai pe-un val adus
Dintr-o lume-a depărtării,
Într-un timp al înserării,
Ca supus.
Mi te-a așezat pe plajă …
Eu, cu gândurile dus,
Ți-am părut acolo pus
În amurg să stau de strajă
Și să fiu, la orice vrajă,
Nesupus.
Ochiul blând al înserării,
Te privea. Te-ndepărtai
Spre apus ori spre un rai
Din adâncul renunțării,
Iar în valurile mării,
Tu erai.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.