În albii uscate de ce'o dată au fost râuri de lacrimi
Ai apărut pansand cu un sărut răni ce erau încă deschise
M-ai scos din neguri hade și din zdrențe patimi
Și ai deschis porți ce cu multe lacăte au fost închise
Privind de jos te văd ascunsă în înălțimi
O muză minții ai dat când cu inima se războise
Un gând de alb apare printre negrele mulțimi
De vise cum inima și mintea cu tine se unise
Gânduri de bine cu o privire în minte îmi imprimi
In șoapte calde, ascunzi iubiri cum nu au mai fost spuse
Și orice voie am ți se închină când din lacrimi
Faci făclii cu ochii scântei de sub pleoape apuse
În bratele viselor cu tine împrejur mă adormi
Și buze pe frunte în somn îți sunt puse
Că sunt când nu ești și când nu sunt mă chemi
Căci m-ai găsit când zâmbetul de mine mă pierduse
vezi mai multe poezii de: Montezuma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.