O flacără aprinde ochiul zilei...
Nălucă fulgerată dintre cremeni,
Tu, răsărit, cu nimeni nu te-asemeni,
Când zbori din cer, în pântecul argilei!
Mă răscolesc exploziile tale,
Cum versul scormonește-n mii de feluri
Culoarea izvorâtă din cerneluri
Și-o picură-n nervurile mintale.
Lumina ta înfige-n mine viul,
Îmi înflorește inima și fruntea,
Coboară-adâncului din suflet puntea
Spre oaza care-a inundat pustiul.
Cu mâini solare îmi aduni puterea
Și mi-o redai, ca pasăre, pe umeri,
Te risipești în vânturi să enumeri,
În aripile mele, adierea.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.