Tu
și eu -
o albă
coloană
de visuri și dor
și caldă tămâie
de brad din pridvor.
Tu
și eu -
zăpadă
eternă din
munți însoriți,
sub muguri de
nouri, pe cer înfloriți.
Tu
și eu -
meleag
de colindă,
prin zări risipit,
începutul a tot ce-i fără sfârșit,
mărgeanul din marea albastră mereu,
ce-l naște și-n oameni, arar, Dumnezeu,
sclipeală de-omături pe trupuri de flori
ce-și varsă-n văzduhuri, lin, roua din zori.
Norocu-i al nostru - bogați visători...
Tu
și eu.
- 2022 -
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.