Trecutul revenind pe-alocuri,
Trimite-n inimă parfume
Părând zvârlite peste focuri
Dintr-alte vieți, dintr-altă lume;
Miresme scumpe, fără nume,
Sunt sufletele-atâtor locuri!
Și că pe foile de-albume
Le-ntorci în vinetele blocuri
Din raftul vieților postume ...
Esența lină și subtilă
În care totul pare șters,
Dar care roade ca o pilă
Pământul făurit invers,
În nesfârșitul univers -
Întoarce filă după filă
Și vers înșiră după vers
Căci amintirea-i o cămilă
Brăzdând nisipurile-n mers. -
Ne-am întâlnit în bălării
Cu amintirile, deodată:
Cucute până-n pălării;
Bolnavă, luna stă culcată
Peste-un pachet zdrențos, de vată,
Într-un ungher printre Țării -
Trecutu-i spada descântată,
Ce taie inima-n felii
De bronz, de aur și de-agăță. -
Țiganii, visătorii, fanții
Trăiesc murind în amintiri;
În jeturi cugetă savanții
Tăind pământu-n două firi -
Închiși, ca umbra-n monastiri;
Și totuși doruri și iubiri
Apar pe zid ca elefanții, -
Când pun formule și zidiri
În târziile balanței
Deasupra bietei omeniri!
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.