Sărmanul meu suflet strivit,
În care țintesc gânditorii,
Pe care pe rând te-au sluțit -
Îndreaptă-te tot liniștit
Spre unde se îndreaptă cocorii.
Gândirea în care să-ți treci
Ecoul profundelor coruri,
E golul cu aburi-i reci,
Deschis peste veci,
Deasupra atâtor goluri.
Privirile calde și limpezi
Și frunzele pline
De șoapte timide de cintezi,
Rămasu-ne-au iarăși străine,
Și-n ocna durerilor noastre-i mai bine.
O clipă, și trecem apoi
Acolo de unde ne-am rupt, -
Cu norii-n convoi,
Cu lumea dormind dedesubt.
Căci lumea pe unde alesul
Ți-l cauți prin ceața tomnată
Să-ți prindă-nțelesul,
E o biată secundă banală
Din Viața totală.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.