Nemulțumiți de naiuri, de scripcă și de flaut.
Mă-ntreabă cei de-alături de ce te tot mai caut,
Că ei au știri mai bune că nu ești, nici n-ai fost
Și dintre toți cuminții rămân eu cel mai prost.
Pe când ei după carne și buții pline umblă.
Cel mai sărman cu duhul, eu umblu după umbră.
Vezi, am citit în cartea de aur dintre cărți
Că tu ești făcătorul-a-toate-n patru părți.
Nu știu, dormeam citind-o când ascultam pădurea
Sunându-mi, în pridvoare, sau mă gândeam aiurea.
Dar neputându-mi gândul de om să mă ajute.
Mă las în voia șoaptei din fagi pe neștiute.
Aș vrea să știu, privindu-ți
Tăriile cu zimți.
Dar ce-i a ști ?
De-ajuns e-atât: numai să simți.
Te căutam prin lume să mă-ntâlnesc cu tine.
Să-ți spun că ce făcuseși putea ieși mai bine.
Când maică-mea frământă aluatul, mă-nțelegi ?
Ea scoate-ntodeauna din vatră pâini întregi.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.